Expertiza profesionala ar trebui sa fie la maximum.
Cum ne simitim insa atingand acest nivel? Sigur, veti zice, niciodata nu te
opresti din invatat si experimentat.
Simtim insa ca procesul invatarii si al experimentarii
trece prin alta prisma de acum inainte. Poate fi a regretului ca nu am invatat
ceva la un anumit moment dat. Sau poate ca noutatea aparuta, pentru a ti-o
putea insusi la nivelul de aplicare in practica ti-ar lua ca si timp mai mult
sau exact perioda ramasa din viata activa si astfel, investitia de timp nu ar
avea ca rezultat direct beneficiu material. Sa ne gandim aici cum ar fi sa incepi
sa studiezi medicina pe la vreo 43 de ani, punem 6 ani studiu, inca 5
stagiatura si specializarile, inca vreo 5 ca debutant si iata ca ai ajuns la 60
de ani cu aceeasi cativa sfanti in buzunar, in timp ce colegii tai de facultate
care au inceput-o la 18 ani sunt exact la varsta maximelor expertize si incep
sa-si culeaga beneficiile investitiei de timp, energie, etc.
De ce e privita cariera altfel la 25 si chiar la 35
fata de 45? Pentru ca la 25 si 35 cariera este exprimata in vise si idealuri.
La 45 este exprimata in experiente si amintiri.
Pentru ca la 25 iti iei pranzul in mers sau in picioare
in metrou sau mai rau, deloc. La 45, cu ulcerul la purtator regreti cele cateva
minute zilnice neinvestite in viitorul sanatatii tale.
Pentru ca la 35, ca parinte de weekend apreciezi ca
exprimarea iubirii fata de minorul tau consta in ai asigura blugi de firma la
gradinita, Ipfone la primara si masina cadou la majorat. La peste 45 de ani intelegi
ca realizarile din viata ta se masoara in amintiri si atunci regreti acea minim
1 ora pe zi neinvestita in asigurarea trecutului familiei tale.
O prietena de peste 45 ani care a ”primit” o sefa noua
de sub 30 ani, care a reinventat roata, venind sa propuna o metoda de pe care amica mea din cand in cand
mai stergea praful, dorind sa explice importanta procesului, le
exemplifica in sedinta :’’asta e, ne-am asumat, si eu imi vad copilul o data la
2 saptamani’’.
Si mai sunt gafele. Pentru ca la 25 de ani, o gafa
profesionala poate fi chiar funny. La 35
de ani o gafa profesionala se poate remedia. La 40 si peste….te poate costa tot
ce ai dobandit pana acum.
Compromisul cred ca e ceea ce ne diferentiaza la peste
40 de ani. Modul in care apreciem o anumita actiune ca fiind un compromis pe
termen scurt sau lung sau daca ne afecteaza doar pe noi sau si pe cei dragi
noua.
Sa nu uitam ca toti la peste 40 am fost candva
visatorii de la 25 si 35 de ani. Pentru ca, pentru cei care sunt la 25 si 35
ani nu s-a inventat inca o metoda care sa-i constientizeze ca si ei vor fi
candva la peste 40 si chiar mai mult.
Ne auzim la peste 50.
Cu drag
Cristina,over 40.