Multumesc C.F.R

31 decembrie, moment de bilanț si de speranțe, moment de retrospective si de concluzii, moment de recunostinta.
Over all, a fost unul dintre cei mai buni ani.
Facand un sumar al evenimentelor personale si a ceea ce a si au insotit evenimentele respective, sunt amuzata sa constat ca in aceasta perioada
eventimentele s-au invartit in jurul a acelorasi oameni si al acelorasi locuri. A fost un an in care am facut naveta si de doua ori pe saptamana de la Bucuresti la Craiova si retur.
Deci, in cea mai mare perioada de timp, am fost in... tren.
Astfel, nu pot decat sa multumesc... C.F.R. :), pentru ca:
- nu a ajuns niciodata la timp, si nici nu a plecat aproape niciodata la timp. De ce a fost un lucru bun? Pentru ca m-a tinut tot timpul in alerta, m-a facut sa am mai mult de un plan B, mi-a reamintit ce inseamna adaptarea si rabdarea. Multumesc C.F.R pentru ca mi-ai amintit ca nu detin controlul absolut asupra a ceea ce mi se intampla.
- am redescoperit meserii si oameni care-si fac treaba cu dedicatie. Sa va uitati la saracii mecanici ai unor trenuri pe care se straduie sa le mentina pe sine, la insotitorii de tren care-si iau toate frustrarile si necioplirile calatorilor, de parca ei si-ar fi insusit investitiile nepuse in practica, in niste uniforme vechi de peste 15 ani, de cand erau tineri si erau mai supli, mai drepti, mai bine platiti si mai respectati. Deci, multumesc C.F.R . pentru ca mi-ai reamintit sa respect meserii neplatite "bine" si ca salariul incasat nu e echivalentul profesionalismului.
- am redescoperit placerea cititului in timp indelungat, nu mai statusem cu o carte in mana 3-4 ore consecutive, de nici minte nu mai tin. Multumesc C.F.R pentru povesti.
- am reinceput sa accept necunoscuti si sa am conversatii pe subiecte si preocupari, pe care pana atunci le-asi fi considerat neinteresante si le-si fi respins din start. Multumesc C.F.R pentru oameni.
- am redescoperit emotia intalnirii si bucuria sa descopar oamenii dragi mie, pe peron, asteptandu-ma si luminandu-li-se fata atunci când ma vad. Multumesc C.F.R pentru familie si pentru iubire.
- am avut timp sa vorbesc cu mine, am avut timp sa-mi fac planuri, am reinvatat eficienta utilizatii timpului, a gesturilor si a efortului.
 Si daca anii care vin, vor fi cel putin la fel ca acesta, promit sa merg cu trenul, doar.... pentru a merge cu trenul, sa-mi iau niste lectii de la straini, sa privesc pe geam si sa ma bucur de ce vad, si tot asa. Si daca aveti nevoie sa va regasiti, din propria experienta, va sugerez sa urcati in primul tren, mergeti cat mai departe, nu conteaza unde, priviti pe geam, inventati  experiente, prefaceti-va macar ca e o aventura si la drumul inapoi veti fi altcineva, veti fi cineva care se intoarce de nicaieri, dar care apreciaza ca are unde si la cine se intoarce, va veti intoarce preocupati sa resolvati, sa aranjati si sa ordonati lucruri, veti fi preocupati sa traiti.
Atasez si doua imagini, una simbolica, a fostei gari Filaret, prima gara din Romania, acolo unde a inceput Aventura C.F.R si una sentimentala si distractiva cel putin in acelasi timp. V-asi fi lasat sa ghiciti de unde e ceasul din prima imagine si ce are atat de deosebit, pentru ca, da, este una dintre... raritatile orasului Caracal, asta fiind partea voit distractiva. Partea sentimenala pentru mine... de pe peronul garii din Caracal, mi-au inceput aproape toate aventurile, atunci cand plecam cu sperante si inconstienta, acolo unde am asteptat si m-au asteptat multe dintre iubirile tineretii, si poate ca nu intamplator, ma face azi recunoscatoare pentru ce mi se intampla.
La multi ani!

Majoratul profesional.La ce varsta?

“After 40” in cariera e sinonimul majoratului in viata.

Expertiza profesionala ar trebui sa fie la maximum. Cum ne simitim insa atingand acest nivel? Sigur, veti zice, niciodata nu te opresti din invatat si  experimentat.

Simtim insa ca procesul invatarii si al experimentarii trece prin alta prisma de acum inainte. Poate fi a regretului ca nu am invatat ceva la un anumit moment dat. Sau poate ca noutatea aparuta, pentru a ti-o putea insusi la nivelul de aplicare in practica ti-ar lua ca si timp mai mult sau exact perioda ramasa din viata activa si astfel, investitia de timp nu ar avea ca rezultat direct beneficiu material. Sa ne gandim aici cum ar fi sa incepi sa studiezi medicina pe la vreo 43 de ani, punem 6 ani studiu, inca 5 stagiatura si specializarile, inca vreo 5 ca debutant si iata ca ai ajuns la 60 de ani cu aceeasi cativa sfanti in buzunar, in timp ce colegii tai de facultate care au inceput-o la 18 ani sunt exact la varsta maximelor expertize si incep sa-si culeaga beneficiile investitiei de timp, energie, etc.

De ce e privita cariera altfel la 25 si chiar la 35 fata de 45? Pentru ca la 25 si 35 cariera este exprimata in vise si idealuri. La 45 este exprimata in experiente si amintiri.

Pentru ca la 25 iti iei pranzul in mers sau in picioare in metrou sau mai rau, deloc. La 45, cu ulcerul la purtator regreti cele cateva minute zilnice neinvestite in viitorul sanatatii tale.

Pentru ca la 35, ca parinte de weekend apreciezi ca exprimarea iubirii fata de minorul tau consta in ai asigura blugi de firma la gradinita, Ipfone la primara si masina cadou la majorat. La peste 45 de ani intelegi ca realizarile din viata ta se masoara in amintiri si atunci regreti acea minim 1 ora pe zi neinvestita in asigurarea trecutului familiei tale.

O prietena de peste 45 ani care a ”primit” o sefa noua de sub 30 ani, care a reinventat roata, venind sa propuna o metoda de  pe care amica mea din  cand in cand  mai stergea praful, dorind sa explice importanta procesului, le exemplifica in sedinta :’’asta e, ne-am asumat, si eu imi vad copilul o data la 2 saptamani’’.

Si mai sunt gafele. Pentru ca la 25 de ani, o gafa profesionala poate fi chiar funny.  La 35 de ani o gafa profesionala se poate remedia. La 40 si peste….te poate costa tot ce ai dobandit pana acum.

Compromisul cred ca e ceea ce ne diferentiaza la peste 40 de ani. Modul in care apreciem o anumita actiune ca fiind un compromis pe termen scurt sau lung sau daca ne afecteaza doar pe noi sau si pe cei dragi noua.

Sa nu uitam ca toti la peste 40 am fost candva visatorii de la 25 si 35 de ani. Pentru ca, pentru cei care sunt la 25 si 35 ani nu s-a inventat inca o metoda care sa-i constientizeze ca si ei vor fi candva la peste 40 si chiar mai mult.

Ne auzim la peste 50.

Cu drag

Cristina,over 40.