vineri, 20 martie 2015

Speranta ca blestem al zeilor.Cat este de toxica pentru starea de fericire.



Zilele trecute,intalnindu-ma cu un traducator pensionar, plimbandu-ne amandoi cainii pe Calea Bucuresti , incercand sa incropim o conversatie de adulti care pazesc fundurile cainilor lor si incercand sa evitam acele discutii anoste despre perioadele de calduri , par lasat prin casa si tratamente contra purecilor sau paza contra capuselor, interlocutorul meu , nu mai stiu ce l-a determinat sa faca asta, mi-a prezentat propria lui teorie  privitoare la toxicitatea sperantei fata de starea de fericire.

Incep prin a va aminti , asa cum si partenerul meu in activitatile specific proprietarilor de caini in apartamente de bloc si-a inceput expunerea, cum a ajuns speranta pe pamanat.
Suparati pe Prometeu ,nu atat ca a indraznit la randul sau sa creeze oameni  , nu atat ca a furat focul din Olimp , cat cel mai mult pentru ca l-a daruit oamenilor , zeii au hotarat sa se razbune.
Au trimis pe pamant o cutie frumos incrustata cu pietre pretioase in care au inchis toate relele  create de imaginatia unor minti atotcuprinzatoare , ca ale unor entitati demne sa convietuiasca in Olimp, acolo unde nu ploua si nu bate vantul , unde domneste bucuria si veselia. O paranteza facuta  de traducatorul de opere literare a fost aceea ca in nicio scriere antica referitoare la zei nu se vorbeste de nefericire. Amaraciune si tristete  au  cunoscut si zeii.Nefericire insa nu au experimentat.

Ei bine, cutia venita ca dar pentru nunta Pandorei , cea plina de daruri ,cu fratele lui Prometeu a fost insotita si de sfatul de a nu ridica niciodata capacul.Trufia oamenilor care detineau acum secretul focului care de fapt in aceasta legenda nu reprezinta nici fulgerul ( vezi interpretarea comunista de la Lacul Vidraru ) , nici pirjoulul , nici macar caldura ,ci cunoasterea, creativitatea ,purificarea ,pasiunea, suflul sau cunoasterea intuitiva , ei bine oamenii care au aveau acum la indemana toate atributele pe care simbolic focul le cuprinde, vezi si curiozitatea ,au deschis cutia .
Astfel toate relele s-au raspandit pe pamant.Retoric ma intreb acum, daca prin Pandora, oamenilor li s-au oferit toate darurile , prin foc , toate deschiderile, nu era pacat sa nu le si foloseasca ? Cum altfel daca nu impotriva relelor ?Pandora a pus cat de repede capacul la loc. Degeaba! Relele déjà se raspandeau in lume.Mai scurta de picioare insa, ( Hm, la fel ca minciuna?), speranta, raul pus in cutie de Atena, nu a apucat sa iasa afara.

Metaforic, ea e inchisa in sufletul omului, dar, la origine, zeii au conceput-o si au considerat-o ca pe un lucru rau  .Daca  celelalte rele , le intalnim, le traim, le percepem temporar pe parcursul vietii speranta o ducem cu noi ,fie ca suntem constienti , fie nu, de cand ne nastem si pana cand nu mai suntem vii.De aici si expresia: “Speranta moare ultima”.
Multora dintre relele raspandite in lume, oamenii reusesc uneori sa le tina piept , tocmai prin utilizarea focului , cauza , sursa acestui purgatoriu permanent.Unele boli sunt invinse prin cauterizare , unele vicii sunt depasite prin purificare ,unele defecte sunt aplanate prin dragoste,etc

Ei , si acum , de ce sta speranta in calea fericirii? Argumentele nu-mi apartin, dar prin prisma experientelor traite , domnul traducator m-a facut sa le sustin.

Speranta ucide creativitatea  .Este piedica in calea gasirii de noi solutii , sta in fata incercarilor.Sper sa-mi vina o idée.Marie Curie nu a sperat niciodata sa gaseasca radioactivitatea!A facut mii de experimente inainte.Da Vinci nu a sperat sa creeze cel mai controversat portret.A facut mii de schite .Nici macar Steve Jobs nu a sperat sa realizeze ceva , a muncit , a dat gres, a reluat ,iar a dat gres,a reinceput,etc.

Speranta sta in calea determinarii.Speranta nu are nimic de-a face cu asteptarea , cu rabdarea , cu ragazul ,cu asumarea necesititatii consumarii unui timp anume pentru fiecare ciclu al vietii noastre.

Speranta  restrange actiunile si reduce activitatile .Sper ca va fi bine!!Candva!!Si nu fac nimic.Sper ca cineva isi va aminti de mine.Dar nu ies in lume sa fiu in prezent ci raman acolo ,in amintirile mai recente sau indepartate ale celor pe care-i cunosc si ma cunosc.Speranta instaureaza lentoare ,monotonie ,melancolie ,uneori e un litemotiv al amanarii, e pretextul baterii in retragere.

Eronat legam  speranta de neprevazut.Sper sa se intample ceva ! Ceva ce nu-mi cere implicarea si nu e necesar sa-I controlez realizarea.Nu cumva e lene?Nu cumva e teama ?
Deasemenea, usor, usor, speranta se transforma in obsesie! Sper sa fiu promovat?Dumnezeu stie de ce , dar eu sper sa fiu promovat. Eu sper, iar ceilalti actioneaza, invata , se pregatesc, muncesc mai mult si mai bine, isi exprima cel putin dorinta si intentia de a ocupa un post superior.(”Eu” este folosit aici  ca si personaj , va dati seama!) sper.:)
Stiti vorba aia :”La Sfantu’l Asteapta”?Intelepciunea populara a creeat-o tocmai pentru cei care spera .Sau, ma rog , doar spera!Daca doar speri , se va intampla exact atunci , adica niciodata!
Daca , totusi , lucrul sau evenimentul sperat se intampla , obisnuim sa-l numim noroc! Ca pe ceva ce ne cade din cer! Sper sa castig la Loto , macar trebuie sa joc.Daca mai si castig e pur si simplu noroc sau intamplare.
Avem parte si de intamplari fericite, benefice, profitabile, la care nu ne-am gandit ca ni se vor  intampla si la care nici nu am sperat vreodata.Deci nu e mai aproape speranta de intamplare decat de fericire cu tot ce cuprinde ea: implinire ,realizare, victorie, dragoste ,echilibru ,intelegere,etc?
Neimplinirea evenimetului sperat , ne induce acea stare de nemeritare , de marginalizare , de fara valoare , de fara noroc.Nu ne induc aceste stari amaraciune, tristete, lipsa de scop ,lipsa de bucurie? Recunoastem toate aceste trairi ca si caracteristici ale perioadelor despre care obisnuim sa spunem ca nu am fost fericiti.
De unde au plecat toate acestea?De la speranta!
Daca va analizati perioadele in care ati fost fericiti, va amintiti ca sperati la ceva atunci ?
Ca o abilitate noua pentru cei care doresc cu adevarat sa realizeze ceva, este sa invete sa-si gestioneze sentimentul de speranta.
Un nou subiect de workshop nu?Managementul sperantei!
Sa ne vedem sanatosi!
P.S.Si nu sperati sa fiti sanatosi!Mancati corect, faceti miscare si cititi carti bune!
P.S.S.Nu sperati sa fiti fericiti!Identificati ce lipseste ,construiti si evaluati periodic.Despre evaluarea fericirii in postarea urmatoare.