31 decembrie, moment de bilanț si de speranțe, moment de retrospective si de concluzii, moment de recunostinta.Over all, a fost unul dintre cei mai buni ani.
Facand un sumar al evenimentelor personale si a ceea ce a si au insotit evenimentele respective, sunt amuzata sa constat ca in aceasta perioada
eventimentele s-au invartit in jurul a acelorasi oameni si al acelorasi locuri. A fost un an in care am facut naveta si de doua ori pe saptamana de la Bucuresti la Craiova si retur.
Deci, in cea mai mare perioada de timp, am fost in... tren.
Astfel, nu pot decat sa multumesc... C.F.R. :), pentru ca:
- nu a ajuns niciodata la timp, si nici nu a plecat aproape niciodata la timp. De ce a fost un lucru bun? Pentru ca m-a tinut tot timpul in alerta, m-a facut sa am mai mult de un plan B, mi-a reamintit ce inseamna adaptarea si rabdarea. Multumesc C.F.R pentru ca mi-ai amintit ca nu detin controlul absolut asupra a ceea ce mi se intampla.
- am redescoperit meserii si oameni care-si fac treaba cu dedicatie. Sa va uitati la saracii mecanici ai unor trenuri pe care se straduie sa le mentina pe sine, la insotitorii de tren care-si iau toate frustrarile si necioplirile calatorilor, de parca ei si-ar fi insusit investitiile nepuse in practica, in niste uniforme vechi de peste 15 ani, de cand erau tineri si erau mai supli, mai drepti, mai bine platiti si mai respectati. Deci, multumesc C.F.R . pentru ca mi-ai reamintit sa respect meserii neplatite "bine" si ca salariul incasat nu e echivalentul profesionalismului.
- am redescoperit placerea cititului in timp indelungat, nu mai statusem cu o carte in mana 3-4 ore consecutive, de nici minte nu mai tin. Multumesc C.F.R pentru povesti.
- am reinceput sa accept necunoscuti si sa am conversatii pe subiecte si preocupari, pe care pana atunci le-asi fi considerat neinteresante si le-si fi respins din start. Multumesc C.F.R pentru oameni.
- am redescoperit emotia intalnirii si bucuria sa descopar oamenii dragi mie, pe peron, asteptandu-ma si luminandu-li-se fata atunci când ma vad. Multumesc C.F.R pentru familie si pentru iubire.- am avut timp sa vorbesc cu mine, am avut timp sa-mi fac planuri, am reinvatat eficienta utilizatii timpului, a gesturilor si a efortului.
Si daca anii care vin, vor fi cel putin la fel ca acesta, promit sa merg cu trenul, doar.... pentru a merge cu trenul, sa-mi iau niste lectii de la straini, sa privesc pe geam si sa ma bucur de ce vad, si tot asa. Si daca aveti nevoie sa va regasiti, din propria experienta, va sugerez sa urcati in primul tren, mergeti cat mai departe, nu conteaza unde, priviti pe geam, inventati experiente, prefaceti-va macar ca e o aventura si la drumul inapoi veti fi altcineva, veti fi cineva care se intoarce de nicaieri, dar care apreciaza ca are unde si la cine se intoarce, va veti intoarce preocupati sa resolvati, sa aranjati si sa ordonati lucruri, veti fi preocupati sa traiti.
Atasez si doua imagini, una simbolica, a fostei gari Filaret, prima gara din Romania, acolo unde a inceput Aventura C.F.R si una sentimentala si distractiva cel putin in acelasi timp. V-asi fi lasat sa ghiciti de unde e ceasul din prima imagine si ce are atat de deosebit, pentru ca, da, este una dintre... raritatile orasului Caracal, asta fiind partea voit distractiva. Partea sentimenala pentru mine... de pe peronul garii din Caracal, mi-au inceput aproape toate aventurile, atunci cand plecam cu sperante si inconstienta, acolo unde am asteptat si m-au asteptat multe dintre iubirile tineretii, si poate ca nu intamplator, ma face azi recunoscatoare pentru ce mi se intampla.
La multi ani!
